Scoc la bloc

Trei bărbați intră cu pas hotărât pe strada Nicolae Iorga. Pălării negre cu boruri late, mustăți formidabile, veste negre, pantaloni largi, cu dungă. Poartă pe umeri ceva lung și strălucitor.

Trecătorii se feresc din calea lor, femeile prind copiii mai strâns de mână, câinii latră neliniștit. Se opresc la blocul nr. 4, scara B și sună la interfon.

– Ziua bună, șefu!

– Bună ziua, îi întâmpină șeful de scară, domnul Panait. Haideți, mergem sus, la patru.

Apartamentul 38 – două studente în chirie

Urcă împreună, în tăcere și sună la ușă. Nu răspunde nimeni. Mai sună o dată, lung, intermitent. Din interior se aude foșnet slab.

– Deschideți! bate cu pumnul șeful de scară.

Ușa se deschide puțin, apare silueta unei tinere cu părul vâlvoi și ochii cârpiți de somn. Într-o clipă face ochii mari, țipă scurt și încearcă să închidă ușa. Șeful de scară e mai rapid și pune piciorul în prag. Tânăra strigă tare:

– Ajutor, Laura, au intrat țiganii peste noi, Laura!

Se întoarce și fuge în cameră. De sub tricoul larg i se vede șnurul tanga. Mustăcioșii își dau coate și se ling pe buze.

Apare Laura în cămașă scurtă de noapte căzută umăr, cu un sân pe jumătate dezgolit, la fel de buimacă:

– Ieșiți afară că chem poliția

Domnul Panait își pierde răbdarea:

– Calmați-vă odată, domnișoarelor. Domnii sunt cu scocurile. Au venit să le monteze, ce, nu știați? Că doar știți că avem acoperiș nou la bloc. De ieri am afișat la vizier, ca să știe toată lumea. Trebe musai să îi lăsați în casă să își facă treaba.

– Ne facem noi treaba, dacă ne lasă domșoarele, rânjește unul răsucindu-și mustața.

– Ia, lasă obrăzniciile și apucă-te, i-o retează domnul Panait.

Între timp fetele și-au tras pe ele ceva la repezeală. Adună farfuriile murdare, sticlele goale de bere și golesc scrumierele.

– Vai, de noi, ce-om ajunge! Femeile din ziua de azi… clatină din cap domnul Panait.

– Am terminat ieri sesiunea, îngaimă Laura în chip de scuză.

Apartamentul 32. Doamna. Irimie, văduvă

– Alo, Dorico, haide dragă până sus la mine, că am auzit că au venit țiganii ăia cu scocurile. Te rog eu mult, că mi-e frică să stau singură cu bărbățoii în casă. Îs femeie la locul meu, Doamne-iartă-mă, nu vreau să pățesc ceva, că în ziua de azi vezi numai grozăvii pe la televizor. Și am luat ieri pensia și am toți banii în casă, că nu am apucat să cumpăr medicamentele. Haide, stinge focul la dulceață, că nu are nimic. Uite sună la ușă, te aștept, da?

– Bună ziua, poftiți.

– Săru-mâna, tanti, la fereastră avem treabă. Făceți puțin loc, că nu putem intra cu sculele.

– Vai de mine, să nu cădeți, cum vă urcați așa, călare pe fereastră, Doamne-ferește, auăleu, cum se apleacă afară, mi se face rău, puh și urât mai miros, bătu-i-ar să-i bată norocul. Stai să aduc un ziar, nu pune gheata aia mizerabilă pe mileul meu de la mama.

– Doamnă, noi aicea muncim, cum vrei să legăm scocul de ăla de sus, că pe urmă îți plouă în casă și ne bagi nouă de vină.

Apartamentul 28. Fam. Roșianu, cu fiica și nepoțica din America venite în vacanță

– Mami, domnii aceștia sunt țigani?

– Nu, Alma sunt de etnie rromă. E jignitor să îi numim țigani, sunt oameni ca mine și ca tine, cinstiți și muncitori.

– Și dacă nu ești cuminte, te bagă în sac, completează doamna Roșianu.

– Mamă, ți-am explicat, nu îi poți spune asta Almei, nu e corect politic, nu se poate duce în Atlanta și să spună la școală că la noi acasă lucrează țigani. Pur și simplu nu se poate. E ca și cu homosexulaii… Pentru numele lui Dumnezeu, ce face omul ăsta? Uită-te la el, că e pe jumătate afară, răsucit, cu capul în sus și nu are trei puncte de prindere! Dacă își pierde echilibrul și cade de la etajul doi, ce facem?

– Dragă, e treaba lui. Domnul Panait l-a contractat, eu nu știu detalii.

– Are asigurare de viață, aveți contract cu ei, vă dau factură și garanție pe lucrare? Că în America nu te încurci cu muncitorii dacă nu au asigurare, chiar dacă sunt mai ieftini, că dacă pățesc ceva, îi plătești de noi și mai ajungi și la închisoare. Că la noi nu te joci cu asigurările și cu spitalizările…

-Bunico, mai vreau o clătită, te rog?

– Sigur, scumpa lu’ bunica, cu dulcețică de zmeură?

– Mami, omul acela, care o să cadă imediat pe fereastră, de ce miroase atât de urât? El nu se spală pe picioare niciodată?

Apartamentul 24. Domnul Negru, țigan de mătase

– Haideți, băi, odată, vă aștept de două ore, hai că nu am timp toată ziua.

– Stai, domnu’, că nu stăm degeaba, am potrivit scocurile de pe acoperiș, până la matale, la etajul unu, nu te rățoi așa la mine.

– Unde i-ai găsit, nene Panait, pe țigănoii ăștia, alții mai spălați nu ai găsit, lua-i-ar moartea pe toți, că am o ciudă pe ei…

– Șezi blând, dom’le Negru, că ăștia ne iau numai 30 de lei metru’ liniar, că la alții nu am găsit sub 50 de lei. Și cine face scocuri în ziua de azi, dacă nu țiganii, crezi că mie îmi convine să am de-a face cu ei, să îi bag la oameni în casă, da’ ce să fac? Ne facem treaba cu ei și bună ziua.

– Cui spui tu, bre, țigănoi, ce, dacă te-ai domnit și stai la bloc, crezi că nu te știu că ești de-al nost’? Tu-ți gura mă-tii.

– Băi cioroiule, borâtură ce ești, treci, bă, și-ți fă treaba, nu mai da din fleancă aici degeaba. Că aici îi bloc de oameni civilizați, bă, nu ești la gura cortului la Pirandele tale…auăleu, nene Panait, ajutor, mă omoară cioroiul, cheamă repede Poliția…

Dl. Sublocotenent Limbășan și dna sergent Grosu

– Încăierare, tulburarea liniștii publice, rasism, muncă la negru, evaziune fiscală, montare fără autorizație. Cam așa stăm, domnilor. Amendă la asociație că a angajat muncitori la negru, amendă fiecărui apartament că a lăsat muncitori neautorizati, amendă domnului cu discriminarea. Facem proces-verbal de constatare. Băieții cu scocurile, ia veniți aici.

– Da, șefu, să trăiți. Șefule, ai milă de noi, că suntem oameni cinstiți și năcăjiți, ne câștigăm și noi pita prin muncă, nu am venit la cerșit, de ce ne amendezi?

– Măi băieți, amenda asta, eu o scriu, eu o șterg, dacă vreau! Vă prezentați săptămâna viitoare pe strada Negoi nr. 25 cu scocuri nou-nouțe. Asta așa, că sunt suflet mare.