Asia
Nu ştiu, dacă noi, oamenii prinşi în vârtejul vieţii, obligaţi să purtăm responsabilităţi pe umeri şi să luptăm pentru fiecare pas înainte, mai avem timp să visăm. Nu ştiu, pentru că în acest vârtej al competiţiei, discuţiile se învârt în jurul banilor, al ultimului model de maşină apărut, al pachetelor salariale. Ne luptăm, facem carieră, promovăm, investim, plătim rate … Plecăm vara în concediu, o săptămână sau chiar două, în Grecia, Turcia sau Italia. La întoarcere povestim satisfăcuţi despre cât de bună sau rea a fost mâncarea, băutura sau cazarea. Suntem oameni realizaţi, liniştiţi şi împliniţi.
Uneori, din ce în ce mai rar, poate la focul de tabără ce se stinge – în cadrul team-buildingului organizat anual de companie, sau poate la revederea unor prieteni din facultate veniţi din SUA sau Germania, ne mai amintim visele ce ne erau odată dragi: o excursie pe creasta Făgăraşilor pe timp de iarnă, o coborâre pe Olt cu o plută adevărată, o călătorie în jurul lumii cu rucsacul în spate. Ne scuturăm însă repede, revenim la realitate. Visele sunt făcute să rămână vise! Nu mai credem de mult că este suficient să îţi doreşti un lucru mult de tot, pentru ca acesta să devină realitate. Sau poate totuşi?
Tocmai mi-am dat demisia de la multinaţionala la care am lucrat trei ani şi plec împreună cu Gabi, soţul meu, să ne împlinim un vis: o călătorie de şase luni în Asia de Sud-Est. Din felicitările năucite ale celor din jur pentru „decizia curajoasă” înţeleg că ei nu înţeleg. Tailanda se poate vizita în 10 zile – all inclusive! În Sri Lanka a fost tsunami, India e atât de murdară, de nesuportat, iar Malaezia şi Singapore … în sfârşit, felicitări pentru decizie.
Spun cu toţii că şi-ar dori şi ei aşa ceva, dar, din păcate, e imposibil – cum să pleci, ce faci când te întorci, nu mai ai job, cine plăteşte ratele. Întrebări justificate. Ni le-am pus şi noi şi încă nu am găsit răspuns. Poate că răspunsul este PORNEŞTE şi DESCOPERĂ. Vă luăm cu noi în această călătorie.