Povesti ascunse printre noi

Crinul din Pietrari

O bibliotecă sătească, în Oltenia? Încăperea întunecoasă, prăfuită, are un perete de cărți obosite și o bibliotecară, la fel de prăfuită și de obosită, îmbrăcată cu o flanea vișinie, ce stă lipită de soba rece de teracotă și tricotează șosete de lână pentru nepoțică. Ridică privirea deasupra ochelarilor, mijește ochii și întreabă ce dorești, pe tonul ”da’ tu ce-ai pierdut aici?”

    • Bibliothèque Nationale de France pe Sena
    • The British Library pe Tamisa
    • Biblioteca Publică Locală Pietrari pe Otăsău

Ce au în comun aceste trei biblioteci importante? Faptul că se află pe malul unui râu și că sunt repere culturale internaționale.

Unde activează „Cel mai inspirat bibliotecar din lume?”

La Pietrari, în Oltenia, doamnelor și domnilor!

Deși sunt ardeleancă fudulă, iubesc Oltenia, dar o cunosc superficial și insuficient. Mă atrag istoria ei, bisericile și mănăstirile, peșterile, cheile, oamenii ușor pe grabă dar buni ca pita caldă, mărarul proaspăt, presărat fără nicio măsură în toate mâncărurile. De ani buni trec de cel puțin patru ori pe an prin Pietrari, spre locul în care mă simt cel mai bine din toată țara, aflat lângă Horezu. De data aceasta am trecut cu ochii deschiși. Am oprit, am zăbovit și am plecat mai bogată. Și foarte contrariată. Dacă ar fi să aleg o imagine pentru biblioteca din Pietrari, aceasta ar fi:


Anca Popa - arhiva personală

Biblioteca din livadă

Meri bătrâni, curățați și îngrijiți, rondouri cu flori, tufe de trandafiri, leagăne, tobogan, bănci, o căsuță cu cărți, camere video. Sub îndrumarea doamnei bibliotecare, în trei zile, patruzeci și șase voluntari din comunitate, au amenajat pe o suprafață de 400 mp, un parc de lectură și joacă. Programul ,,Biblioteca din livadă” este un program de voluntariat dezvoltat începând cu anul 2015 de Biblioteca Pietrari în cadrul proiectului ,,Raftul cu inițiativă – Dezvoltarea de programe de voluntariat în biblioteci”. Este singurul loc din sat, gândit pentru familii. Este o bibliotecă vie, copiii se joacă, adulții socializează, mai deschid o carte aflată la îndemână, mai citesc micuților o poveste. Cititul nu este aici o presiune, dar vine firesc și îmbietor, la umbra merilor. Cei 290 de copii din sat cresc frumos, printre flori și cărți, iar biblioteca din livadă este plină de când dau toporașii și până pălesc brândușele, cât e ziua de lungă.


Anca Popa - arhiva personală

Doamna cu ochi de cicoare și nume minulescian

Este bibliotecară de treizeci de ani în Pietrari, din mamă în fiică. M-a întâmpinat cu soare în priviri și cu un avertisment: eu nu fac aici nimic deosebit care să merite să scrieți despre mine. Doamnă, i-am spus, am venit aici să văd dacă EU merit să scriu despre dumneavoastră! Și atunci Doamna bibliotecii din livadă mi-a povestit cu timp și tihnă.


Anca Popa - arhiva personală

Dacă nu ți s-a întâmplat niciodată să uiți de foame, de timp, de tine însuți cu o carte în mână, nu veni să lucrezi în bibliotecă. Dacă nu ai găsit niciodată, cu o tresărire de bucurie, gândul tău, spus cu cele mai potrivite cuvinte în paginile unei cărți, dacă nu te mână neliniștea de a ști mereu altceva, poate fără a te opri cu dinadins asupra nici unui lucru în parte, nu veni să lucrezi în bibliotecă. Meseria de bibliotecar e asociată cu împrumutatul cărților, și atât. Eu am considerat că pot să fac mai mult pentru copiii noștri și pentru localitate. Și nu mi se pare că am făcut mari eforturi. Am avut ajutoare. Oamenii vin spre tine din momentul în care începi să faci ceva.

Aceasta este povestea Crinei Popescu, din Oltenia de sub munte.

Bună ziua! Copiii sunt super-coderi


Anca Popa - arhiva personală

În lumea Crinei din Pietrari, pășești călcând pe trepte din cărțile copilăriei. Încăperea este largă și luminoasă. Rafturi de cărți aranjate atrăgător, poze și lucrări ale copiilor pe pereți. O studentă brodează flori pe ia ce și-o coase sub îndrumarea Crinei. Deodată lucrurile se precipită. Patru băieți de clasa a șaptea intră veseli în bibliotecă. Se duc țintit la o cutie din colț și încep să o deschidă cu înfrigurare. Au venit să instaleze consola de jocuri câștigată de ei la Târgul Național de Știință și Tehnologie. Aici sunt roboțeii și premiile lor. Avem o grupă de începători și una de avansați. În primul an copiii fac cursuri de programare pe o platformă internațională, iar în anul următor învață robotică. Am nevoie de câteva clipe până să ajungă la mine ce îmi povestește Crina. Suntem într-o bibliotecă sătească din Oltenia. Cărți – înțeleg, ii – înțeleg. Dar de aici și până la coding și roboți, e cale lungă.


Anca Popa - arhiva personală

Școala din Pietrari nu a avut mult timp profesor de informatică, iar copiii sunt foarte interesați de tehnologie. Am avut ocazia să participăm la cursuri profesionale de dezvoltare de noi servicii. Am avut informația și dorința și ne-au învățat să facem să se întâmple lucruri. A depins și de noi, de fiecare dintre noi. Așa a luat ființă în bibliotecă, cu patru ani în urmă și cu sprijinul Fundației Progress, proiectul Code Kids – Copiii fac coding în bibliotecile publice și clubul de programare și robotică Wizard Code Club din Pietrari. Crina coordonează grupul și a învățat, de voie, de nevoie, să programeze alături de copii. Iar când nivelul este prea ridicat pentru mine, mă dau la o parte și le aduc copiilor persoane-resurse. Datorită rezultatelor copiilor în competiții de programare și robotică, cu sprijinul primăriei, au achiziționat o imprimantă 3D. Montarea și mai ales calibrarea acesteia online au fost o provocare și au fost făcute de studenți la inginerie din Pietrari, în colaborare cu specialiști de la Cluj. Primele piese printate au fost figuri geometrice gândite să fie sprijin pentru orele de geometrie în spațiu.


Anca Popa - arhiva personală

Treceți, doamnă, la locul dumneavoastră, a spus domnul Dumitru Prunariu

Pe Crina a apucat-o frica, la concursul național Davinci Contest, unde în juriu se aflau Alexandru Mironov și Dumitru Prunariu. În sală se aflau multe echipe de liceeni alături de profesorii lor de informatică. Doamna bibliotecară o însoțea pe Laura, o elevă de clasa a opta, iar proiectul lor, un sistem de monitorizare a factorilor de mediu la o seră, se găsea într-o cutie de pantofi. M-am dus la juriu și am întrebat: noi ne putem retrage în acest moment? Doamnă, vă rog să mergeți la loc, nu speriați copilul, a răspuns domnul Prunariu. Atunci au câștigat premiul special pentru abordarea gândită pentru mediul rural. Anul acesta clubul din Pietrari a participat la Târgul Național de Știință cu proiectul numit Vision, un roboțel care poate însoți o persoană nevăzătoare, programat să înlocuiască un câine utilitar, și au câștigat locul doi.


Anca Popa - arhiva personală

 

Noi formăm Oameni. Cluburile noastre sunt gândite pentru dezvoltarea personală a copiilor. Ei nu fac numai programare. Atunci când participă la târgurile de știință, ei trebuie să își prezinte proiectele în fața unui juriu, să le susțină, și să convingă juriul că proiectul lor este cel mai bun. Trebuie să pregătim copiii pentru viață. Nu toți vor deveni programatori, dar ceva totuși se va schimba. Eu văd cum se transformă copiii sub ochii mei, capătă încredere de sine, se transformă din copii introvertiți în copii care știu ce vor și își pot susține punctul de vedere cu capul sus și cu argumente. Au fost copii care pe mine m-au făcut foarte mândră. Tot expunându-i, au căpătat încredere în ei, acesta este adevăratul câștig.


Anca Popa - arhiva personală

Be Fit, not Fat

Sport în bibliotecă – un proiect controversat. Nu are de-a face cu lectura, dar are de-a face cu comunitatea, este o problemă care afectează copiii, adolescenții și adulții unei comunități, deopotrivă, fiind vorba de educație pentru sănătate. Cu ajutorul unei grile de evaluare, stabileau indicele de masă corporală, în funcție de vârstă și greutate. Copiii aveau la dispoziție o consolă cu antrenor virtual cu jocuri de mișcare, dansuri și exerciții fizice. Apoi m-am gândit să le propun și mamelor să facă sport. A fost o idee năzbâtioasă, recunoaște Crina. Am încercat să fiu cât mai delicată, să nu scoatem în evidență aspectele negative, doar pe cele pozitive. Un timp au avut și o antrenoare de fitness care făcea cu doamnele din sat antrenamente complete, personalizate.


Anca Popa - arhiva personală

 

Rezultatele s-au văzut treptat, în timp, și sunt mămici care și-au schimbat radical stilul de viață, trăind sănătos și frumos. Ne sfătuiam și în legătură cu alimentația, ce să mai gătim sănătos. Prin proiectul Biblionet am păstrat legătura cu un medic nutriționist din București care ne-a sfătuit în ceea ce privește alimentația sănătoasă. Ne-am îndreptat apoi către cărțile de medicină din bibliotecă și am luat de acolo ce avea legătură cu diete și cu alimentația sănătoasă, apoi doamnele au văzut noutățile editoriale și au ajuns la romanele de dragoste. Doamnă, nu-mi împrumutați și mie? Da cum să nu, cu mare drag. Important e să îi aduci pe oameni în bibliotecă. Și apoi să se creeze și o dependență. De lectură!

Premiul internațional pentru inovație – dar cu Creangă și cu Eminescu, ce facem?


Anca Popa - arhiva personală

Elita bibliotecilor naționale a fost la început scandalizată. Cum se poate așa ceva, să faci sport în bibliotecă? Unde rămân Creangă și Eminescu? Rămân și ei acolo, nu-i scoatem din bibliotecă. Facem sport alături de ei, nu? Crina clipește des și sub mască se ghicește un zâmbet. Importanța acestui proiect a fost recunoscută printr-un premiu obținut la o competiție internațională, la Lyon, de care Crina este foarte mândră: Proiectul Be Fit not Fat a primit Premiul internațional pentru inovație în serviciile de bibliotecă. În România sunt doar trei biblioteci care au această distincție, dar obținută pe alte domenii. Nimeni nu ar fi știut ce fac eu aici, dacă nu aplicam la proiecte și la competiții.


Anca Popa - arhiva personală

 

De aici și până la titulatura de Cel mai inspirat bibliotecar din lume, a fost doar un pas. Și un concurs internațional pe patru continente, cu oameni din branșă. Când a văzut că premiul pus la bătaie este un e-reader, Crina a aplicat pe loc. Bătălia finală s-a dus pentru voturi, între România și Pakistan, dar până la urmă e-reader-ul a ajuns la Pietrari. Acum mica bibliotecă din Pietrari are o colecție de 350 de volume în format electronic.

Books not Bullying

Am identificat o nevoie în comunitate și am scris un proiect pentru finanțare. Am obținut finanțarea și acum implementăm proiectul, ridică din umeri Crina a firesc și normalitate. E simplu? Nu. Și nici firesc să ai inițiativă, să scrii proiecte, să obții finanțări, să le derulezi cu succes. Iar munca adevărată, de analiză, deconturi, raportări, începe după ce s-a terminat proiectul. Hărțuirea este o temă sensibilă, atât în școală, cât și în comunitate. Proiectul se adresează în egală măsură copiilor și femeilor din mediul rural. Angajați ai primăriei, cadre didactice și voluntari ai bibliotecii vor învăța să identifice, să prevină și să reacționeze în situații de bullying nu doar în școală, ci și în comunitate. Vor pleca echipe în Cipru, Italia, Croația și în Portugalia, pentru a vedea cum este abordată această temă în țări diferite, din perspective diferite. Astfel, asistentul social poate îndruma mămicile care se confruntă direct sau indirect cu hărțuirea, acasă sau la școală. Oamenii noștri vor învăța cum să prevină și să reacționeze în situații de bullying, nu doar în școală, în cazul copiilor, ci și în educația adulților.


Anca Popa - arhiva personală

Blind date with a book

Disputa Valentine’s Day versus Dragobete a fost rezolvată astfel: adolescenți de 15-18 ani, membri ai clubului de lectură au adus de acasă câte o carte ca recomandare de lectură, pe care au împachetat-o și au scris pe un bilețel o descriere cât mai atrăgătoare, fără a menționa titlul sau autorul. De Valentine’s Day s-au întâlnit au desfăcut pachetele, au văzut ce carte au ales. Fiecare a luat acasă cartea aleasă pe nevăzute și a citit-o, apoi s-au întâlnit online de Dragobete să discute ce le-a plăcut și ce nu, dacă și cui ar recomanda acea carte. Și ghicim cine a făcut acea recomandare. E un mic joc, cu puțin mister, în care ne spunem părerea despre o carte, mustăcește Crina.


Anca Popa - arhiva personală

 

Tot despre lectură a fost vorba și în proiectul ”Ora să ȘTIM”, la care au participat peste 180 de copii din localitate. Este vorba despre o inițiativă națională, care are drept obiectiv stimularea interesului copiilor pentru lectură și alte subiecte din aria ȘTIM (Știință, Tehnologie, Inginerie, Matematică). În timpul atelierelor copii cu vârste cuprinse între 3 și 10 ani ascultă fascinați povești interactive și realizează sub îndrumarea bibliotecarului mici experimente din domeniul ȘTIM. O abordare ce-i apropie de carte, de lectură. Doar așa creștem cititori!


Anca Popa - arhiva personală

Pușcașii marini și copiii din Pietrari

Ce au în comun? Învață tehnici de supraviețuire de la aceeași persoană: psiholog și trainer pentru pușcașii marini americani pe fronturile din Siria și Afganistan. Vara aceasta Crina organizează pentru copiii din sat, o tabără de supraviețuire. În biblioteca din livadă vor avea loc întâlnirile cu specialiștii: un cercetător-biolog din Parcul Național Buila-Vânturarița, doamna trainer și psiholog, care e pasionată de fauna marină, un militar, parașutist, care a participat la operațiuni în Afganistan. Copiii vor învăța online lucruri practice și aplicabile, de la traineri specializați, iar după-amiaza vor instala corturile, vor învăța să facă focul și să gătească. Mai sunt plănuite drumeții pe râul Otăsău, iar copiii vor afla numele plantelor și ale copacilor din zonă. Dacă tot trecem pe acolo, luăm și saci cu noi, să adunăm gunoaiele și pet-urile, zâmbește Crina, pe principiul până stăm, facem ceva.


Anca Popa - arhiva personală

 

Planifică activitățile în funcție voluntarii pe care îi are la dispoziție. Verile trecute a organizat ateliere de astronomie, la care au stat noaptea și s-au uitat la stele cu telescopul. De public speaking și managementul stăpânirii emoțiilor. De engleză sau spaniolă, ținute de copiii care veneau vara la bunici, din Spania.

Spune-mi ce visuri ai, ca să știu cine ești

Nu mi-e confortabil să recunosc, dar majoritatea visurilor și dorințelor mele încep cu să am…, să cumpăr… sau să merg… Crina își dorește să creeze, să construiască, să înființeze. Un muzeu. Al comunității, al pietrarilor. Ea a adunat de-a lungul timpului peste cincizeci de costume românești cu broderii migăloase. Pentru a rezista în timp, aceste țesături elaborate au nevoie de condiții speciale de păstrare, de temperatură constantă și de umiditate controlată, ele trebuie să fie aerisite, dar nu expuse direct la soare, astfel încât să poată fi purtate anual la serbarea Hora Costumelor. Sunt multe persoane care au colecții personale valoroase, dar sunt sigură că le-ar dona, dacă am reuși să facem un muzeu.


Anca Popa - arhiva personală

Biblioteca vie

Rezonez foarte bine cu Crina când îmi spune că e simplu, totul ține de planificare și de prioritizare. Am mai cunoscut oameni pentru care timpul este elastic. O ascult și mă minunez. De firescul cu care povestește. Ca și cum fișa postului ei prevede să facă tot ce face. Din 2007, de la primul proiect ecologic Să călcăm ușor pe pământ, când a amenajat biblioteca actuală dintr-o magazie și până astăzi, ea dezvoltă servicii, cum îi place să spună. De la cărți și ii, la programare și robotică, e doar un Katzensprung, cât saltul unei pisici, cum spun nemții. Păi, este normal, nu este normal așa? Am învățat în timp că putem să facem lucruri, nimic nu ne împiedică. Nici măcar lipsa banilor. Schimbarea ține de noi, trebuie să ne schimbăm pe noi în primul rând, și apoi să aducem schimbare în jurul nostru.


Anca Popa - arhiva personală

 

A încercat și alte meserii, dar mereu s-a întors la bibliotecă. Biblioteca trebuie să fie un loc viu, să atragă comunitatea. Aici vin copii, dar și adulți. Eu simt că trăiesc atunci când am biblioteca plină, nu când este goală și încerc să o fac să fie utilă și folosită de cât mai multă lume. Încerc să-mi ajut comunitatea cum pot. Iar dacă între acțiune și contemplație firea ta te îndeamnă s-o alegi pe prima, dacă între a avea și a ști ești pregătit să-l alegi pe a ști, atunci biblioteca are nevoie de tine, atunci vino să lucrezi la bibliotecă. Pentru mine, biblioteca e casa mea.

Îmi place noțiunea de efect de sinergie, în care întregul este mai mult decât suma părților. Definiția se găsește în DEX, dar întruchiparea este la Pietrari, în Biblioteca din livadă. Aici se identifică nevoi, apoi se caută moduri de a le acoperi. Nu e ușor, dar e necesar și cu folos.

Rămân cu o întrebare în gând. Oare ce e normal, e și firesc? Privesc cu alți ochi treptele-cărți pe care calc și o clipă mă întreb, dacă le-am oferit spre citire și copiilor mei. Rămâne cu mine gândul transmis de Crina: Fă rai din ce ai, cu ce ai, chiar și cu o cutie de pantofi.

Anca Popa – arhiva personală

6 comentarii

  • Avatar

    Fulga

    ” sa faci rai din ce ai” este intr-adevar un crez pe care multi dintre noi ar trebui sa-l adopte.
    Iar tu, Anca draga se pare ca ti l-ai insusit de mult, cultivand cu dragoste si harnicie darurile native si scotand din sacul cu povesti cele mai minunate intamplari spre imbogatireaspirituala a celor care au urechi de auzit si ochi deschisi pt un alt viitor, roz nu cenusiu.
    BRAVOOO!!!

  • Avatar

    Mircea Tudan

    Ma bucur ca am citit materialul despre biblioteca ( poate este mai bine spus despre bibliotecara) din Pietrari si
    cred ca satenii de acolo nu realizeaza ce noroc au cu o astfel de” bibliotecara” . Pun ghilimele deoarece doamna este de fapt un formator de oameni care vor gandi liber , vor avea initiativa si vor contribui deplin la mersul inainte al comunitatii din care fac parte sau acolo unde ai vor duce drumurile viettii.

    Exemplul acestei doamne ar trebui urmat nu doar de bibliotecari ci de toti cei care sunt implicati in educatia copiilor din tara noastra si popularizat la cel mai inalt nivel pentru a da un suflu nou invatamantului si educatiei din Romania.

    Este pacat ca copii din foarte multe scoli ies cu o pregatire superficiala care considera ca trebuie sa dea copiilor doar notiuni din diverse materii in loc sa-i invete sa aiba incredere in ei , sa fie creativi , sa fie sociabili, sa infrunte cu curaj provocarile vietii. Ceaa ce face doamna bibliotecara ar trebui sa fie preluat in tot invatamantul romanesc de oameni cu dragoste pentru copii care se implica .

  • Avatar

    Gabriel

    Două doamne minunate, puternice și sensibile totodată, doamna Crina Popescu, cei mai albaștri ochi pe care i-am văzut vreodată, că adâncul mării și Anca Popa, cea mai profundă și delicată peniță care pătrunde adânc în sufletele oamenilor-poveste și ale noastre, ale cititorilor.
    Una dintre experiențele pe care nu le voi uita niciodată a fost discuția de două ore dintre doamna Crina Popescu și Anca in biblioteca din Pietrari, răsfoind cărți din rafturi, admirând ii și copiii care meștereau și socializau față in față.
    Mulțumesc doamnelor!

  • Avatar

    Octavian

    o noua poveste de viata pasionanta, povestita cu multa emotie, cu mult suflet. Multumim, Anca.
    Doamna Crina Popescu, la baza bibliotecara, este desigur muuult mai mult: coach, trainer intru performanta, speaker motivational, pastrator de traditii, declansator al revigorarii unei comunitati adevarate, cu interactiune, cu activitate, cu colaborare si impartasire.
    si, mai presus de toate, trebuie sa ne fie un model de a face, de a actiona si a realiza lucruri minunate – prin implicare, prin daruire.
    „Fă rai din ce ai” – eu unul am de invatat si de aplicat aceasta vorba de mare intelepciune.

  • Avatar

    Irina

    Frumoase idei, cât poate face cineva dintr-o biblioteca, pentru a sprijini comunitatea!
    Și noi avem o biblioteca pe care o iubim. Spațiul pentru copii ii îmbie pe cei mici, au animale de plus și un cal de lemn, Tonie figuri audio, cărțile sunt la îndemâna celor mici, încât sa poată sa răscolească deja de la un an, au toaleta pentru copii (da…) Ore de lectura o data pe luna… Și ștampile pentru cărțile împrumutate (cine știe, cât de mult iubesc cei mici ștampilele…)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *