-
Elevi din toată țara, înjurați-vă! Apoi atacați profesorii. Sau cum am plecat naivă la ședința despre evaluarea națională din clasa a opta iar apoi mi-am instalat o aplicație de înjurături
Mama, eu nu am înjurat-o pe doamna de fizică, eu doar i-am spus că nu mi se pare corect că ne-a dat dat tuturor nota 3 la lucrarea neanunțată, doar pentru că a fost gălăgie și nu și-a putut ține ora. Să înțeleg că tu ”doar” te-ai plâns, dar aveți colegi care înjură profesorii? Hai, mama, chiar trebuie să îți spun eu asta? Și, cum se înjură o profesoară? Păi, știi tu, băga-mi-aș … în tine și du-te-n … mă-tii de proastă. Pe hârtie suntem premianți: școală cu tradiție, oraș transilvănean civilizat, cu calitatea vieții ridicată. Statistic vorbind. Ședința a fost puțin despre notele de la evaluarea…
-
Acum 166 de ani tot despre câini vagabonzi vorbeam
… se aud tot mai mulți câini…. Deja sunt înconjurat de haite întregi, înaintează tiptil, șovăie, devin mai îndrăzneți, se năpustesc asupra mea, larma devine aproape insuportabilă. …Căci tot mai înverșunat se năpustesc câinii – odată cu numărul lor le sporește și curajul – asupra mea; respinși, dau drumul la o întrecere de coruri asurzitoare și își reiau, în număr mai mare, atacul. … Numărul de câini din jurul meu devine tot mai mare, larma tot mai turbată; dinspre străzile și piețele îndepărtate răspund soții lor patrupezi, vin încoace – încă un sfert de ceas și câinii întregii mahalale vor fi alături de ei… Se petrecea în Bucureștii anului…
-
La 27 de ani și-a transformat pasiunea în meserie și ajută persoane cu dizabilități și adolescenți vulnerabili să practice poate cel mai ieftin și mai puțin cunoscut sport din România: street workout
Din boxă răsuna muzică, niște băieți fac tracțiuni și flotări la barele din parc. Sunt la bustul gol, unii dintre ei chiar musculoși, pe ici-colo câte o fată se antrenează în rând cu ei. Un tânăr cu dizabilități la picioare face ridicări cu o greutate legată în jurul mijlocului. Sceptică și ușor iritată de ritmurile de hip-hop din parcul public, am intrat în culisele acestui sport de nișă și i-am cunoscut pe Pifty, Mutulică, Cosmin și Costel. Și pe Flo, sufletul echipei. Pifty suferă de parapareză spastică, o afecțiune neurologică, caracterizată prin paralizia membrelor inferioare și face parte din echipa paralimpică a României la snowboard. La trei ani și jumătate…
-
La 15 ani sărea pe geam și fugea de acasă să se alăture salvamontiștilor în misiuni de patrulare și de salvare. 25 de ani mai târziu duce copii pe munte și îi învață tehnici de supraviețuire, să iubească și să respecte natura.
Privirea ca lama de cuțit, calm imperturbabil și un zâmbet blând. Apreciază situațiile cu luciditate și știe când să fie ferm și când să glumească. Iulian Pănescu are 15 ani de experiență de salvamontist profesionist, de 17 ani este ghid autorizat si de 3 ani lider montan certificat internațional. A coagulat o comunitate de peste 2.000 de iubitori ai muntelui și, cu ajutorul acesteia, recondiționează o veche stână, cu scopul de a o transforma în cabană montană, unica din munții Cindrel. Doar în luna aprilie, Căsuța MGS, cum este deja cunoscută, a primit 170 de copii, veniți cu rucsăcelul în spate, în excursie organizată în parteneriat cu școala, sau cu…
-
Einschenk 5G(generații): de 126 de ani parte a istoriei Transilvaniei
Din superstiție, primul Einschenk a plantat spre sfârșitul vieții un măr, cu speranța că va apuca să mănânce din rodul lui, dar băiatul spălătoresei a cules primele două mere. De bună credință și neînțelegând tevatura, femeia a adus câteva mere de la ea de acasă, în fond tot mere erau și acelea, nu? Al doilea Einschenk nu suporta nicio rază de soare pe cap și nu pleca din casă fără pălărie. A făcut războiul pe tunul-gulaș (Gulaschkanone) și s-a întors cu o schijă în cap. Întrebat fiind de un țăran, dacă a venit atât de curând să repare, din nou, orga bisericii, a răspuns: Da, dar ultima dată am reparat-o…
-
Două războaie mondiale în linia întâi – un Erou. Al nostru.
„Trimit cele 12 caiete cu însemnări, întocmite zi de zi, oră de oră, minut cu minut, în vârtejul luptelor, cu tot ce am văzut, tot ce am simțit, m-am luat de piept cu șefii numai pentru bunul trai și pentru economia de sânge a ostașilor mei, pe care i-am stimat, i-am iubit și îndrăgit. Nu m-am temut că prin aceasta îmi voi periclita cariera. Nu am făcut acest răboj al întâmplărilor ca să-mi fac reclamă, aureolă, nici să câștig bani. Le-am scris pentru memoria ostașilor care s-au săvârșit, au căzut cu fața la dușman. … Am împachetat și sigilat într-o lădiță aceste însemnări, testamentul meu, … pentru a fi predate…
-
Am înțeles de la Vasilica ce înseamnă să dăruiești din ce nu ai și că eu nu voi putea face asta niciodată
Se apropie Sărbătorile și crește presiunea. Să fim mai buni, să dăruim, să donăm, să ajutăm. Apoi, până de 1 Iunie, avem un respiro binemeritat. E plin Facebook-ul în perioada asta de cazuri reale: copii flămânzi sau bolnavi, vârstnici sortiți să trăiască nedemn, animale abandonate. Și e plin de influenceri care și-au propus să mă facă să mă simt vinovată de Crăciun, ca să se simtă ei generoși. Nu mă refer aici la persoanele publice care conduc acțiuni umanitare pe tot parcursul anului, de ani buni. În fața acestora mă înclin și în aprilie, și în septembrie, nu doar în decembrie. M-am implicat, de o vreme, într-un caz susținut…
-
Și ultramaratoniștii plâng. Apoi se ridică și mută munții. Sau îi promovează. CugiRace, un concurs de alergare montană care susține turismul responsabi
Eu particip la concursuri să văd lucruri noi și să mă bucur de fugă. Dar dacă alergarea nu mai este o plăcere, atunci mai bine te oprești, decât să te chinui. Andrei Sovereșan, 29 de ani, ultramaratonist montan. Abandonul Îndrăgostit de munte și de alergare, Andrei aleargă ultramaratoane montane din 2013. Cu succes, deoarece mereu s-a clasificat în primii 10-15%. A alergat maratoane fără număr și patru curse lungi, de peste 100 de kilometri: Transylvania Trail Traverse de 106 km cu 8.000 metri diferență de nivel pozitivă; 100 Miles of Histria și chiar și Ultra Trail du Mont Blanc – cursa etalon pentru alergarea montană. Dar a sosit și momentul…
-
Maratonul Internațional Sibiu 2021
Cunoaștem cu toții dezbaterile, uneori chiar disputele între prieteni, sau în familie, de tipul: cu cine ții la meci? Dar la Formula 1? Sibiul are o nouă dilemă, veche de zece ani: tu pentru cine alergi anul acesta? – Eu cred că bebelușii născuți prea devreme sunt cei mai importanți, eu alerg pentru Baby Care! Iulia, 12 ani. – Sigur că sunt, dar mie îmi pare rău de berzele rănite și de puii rămași singuri în cuib, eu alerg pentru Prietenii Berzelor. Antim, 10 ani. – Eu mi-aș dori ca tinerii nevăzători să poată merge cu bicicleta și să poată schia, așa cum pot și eu. Alerg pentru bicicletele tandem…
-
Când deceniul întreabă, veacul răspunde
Când deceniul întreabă și veacul răspunde, iar borcanul de ciocolată este punte între generații. Un băiat de 10 ani și o doamnă de 101 ani stau de vorbă. Despre Viață. Față în față, fiecare puțin timid și nesigur, amândoi perfect prezenți și conștienți. Am mari emoții. Îi desparte un război, o jumătate de veac de comunism, o revoluție și treizeci de ani de tranziție. Dar, cred că adevărata prăpastie, fără nicio punte peste generații, vine de la gameri, youtuberi, influenceri și social media. Experiența unui veac, nu poate pătrunde într-un deceniu de tehnologie. Antim are zece ani și este un copil al generației sale. Știe care este topul…
